MEDIEREA STARS
„JUSTIŢIA TA PENTRU AFACEREA TA”

Termenul ADR reprezintă abrevierea pentru „Alternative Dispute Resolution” – metode alternative de rezolvare a disputelor, acest acronim definind orice proces sau procedură de rezolvare a conflictelor, exceptând judecata în instanţă. În ultimii ani, acest termen a fost înlocuit cu „Appropriate Dispute Resolution” – metode adecvate de rezolvare a disputelor. Această schimbare a terminologiei reflectă o acceptare şi o utilizare tot mai mare a acestor metode de rezolvare a disputelor, ducând astfel la concluzia că aceste modalităţi de rezolvare a conflictelor (ADR) nu mai sunt doar o alternativă la procesul în instanţa de judecată.

edierea este modalitatea alternativă, voluntară de soluţionare a conflictelor/disputelor/neînţelegerilor dintre două sau mai multe părţi, modalitate care presupune ca părţile să ajungă singure la o soluţie prin intermediul unui profesionist neutru şi imparțial – mediatorul, în cadrul unei proceduri aflate sub semnul confidenţialităţii. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunității, indivizi.

Fiind o modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, poate fi iniţiată chiar de părţile aflate în dispută sau doar de o singură parte, mediatorul având sarcina de a contacta toate părţile aflate în conflict şi a stabili coordonatele în timp şi spaţiu în vederea realizării procesului de mediere. Numai părţile, în funcţie de interesele şi nevoile lor proprii, pot decide dacă vor hotărî tranşarea conflictului pe calea amiabilă a medierii sau nu. Aceasta nu înseamnă că părţile, odată dispuse a recurge la mediere, trebuie să ajungă neapărat şi la un rezultat pozitiv concretizat într-o înţelegere. Un rezultat pozitiv este şi atunci când mediatorul găseşte modalităţi concrete de comunicare între părţi, dat fiind faptul că majoritatea litigiilor care ajung în instanţă se bazează pe lipsa acută de comunicare între părţi.

Întreaga procedură se desfăşoară sub semnul confidenţialităţii tuturor informaţiilor pe care părţile şi le aduc reciproc la cunoştinţă, întrucât legea impune mediatorului obligaţia păstrării secretului asupra acestora.

Pentru părţi, păstrarea confidenţialităţii se realizează prin inserarea unor clauze de confidenţialitate în contractul de mediere sau prin semnarea unui acord de confidenţialitate de către părţile implicate în mediere, şi anume: mediator, părţi, avocaţi sau alte persoane care participă la mediere.

Neutralitatea presupune obiectivismul mediatorului raportat la conflictul/obiectul disputei parţilor şi, spre deosebire de instanţa de judecată, unde judecătorul pronunţă o hotărâre, adică decide asupra drepturilor deduse judecăţii, mediatorul lasă părţile să ajungă singure la o soluţie unanim acceptată, să negocieze singure asupra drepturilor lor, mediatorul neimplicându-se în decizia lor decât în limitele permise de lege. Imparţialitatea impune mediatorului să abordeze un tratament echidistant, egal faţă de părţile din mediere.

Mediatorul reprezintă substanţa medierii, liantul dintre părţile a căror dispută este supusă medierii. Este persoana care se îngrijeşte de a asigura cadrul adecvat desfăşurării şedinţei de mediere şi ia acordul părţilor în vederea stabilirii datei şi orei la care se poate programa sesiunea.

Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă la o înţelegere găsită numai de părţi. Specificitatea medierii o reprezintă caracterul personal al soluţiei, în sensul că permanent soluţia este a părţilor şi nu a mediatorului. Mediatorul ajută părţile să-şi gestioneze sentimentele, emoţiile şi priorităţile, astfel încât să poată ajunge la un compromis. Compromisul este starea de mijloc creată de părţi prin intermediul mediatorului, în cadrul procesului de mediere şi acceptată unanim ca fiind varianta optimă de dezamorsare a disputei şi poate fi dusă la îndeplinire fără constrângeri de nicio natură.

Procedura medierii cuprinde o întâlnire comună, a tuturor părţilor, în prezenţa mediatorului, denumită generic „sesiune comună”, care poate fi urmată de întâlniri separate ale părţilor cu mediatorul în mod alternativ, denumite în continuare „sesiuni separate”, după care pot fi intercalate sesiuni comune cu sesiuni separate, până la soluţionarea medierii.

Medierea poate fi abordată şi în alte variante care presupun de la bun început sesiuni separate, care pot continua până la închiderea medierii soldate cu o sesiune comună finală sau nu, dar şi o singură sesiune comună de la început până la sfârşit. 

Acordul de mediere reprezintă rezultatul exclusiv al părţilor care stau în procedura medierii şi, astfel, constituie un contract între părţi. Însăşi forma acordului de mediere reprezintă expresia capacitaţii de înţelegere şi redactare a părţilor; Acordul de mediere poate îmbrăca forma unei strângeri de mână care nu se materializează într-un înscris. Modalitatea de asigurare a coerciţiei clauzelor din acord rămâne la dispoziţia efectivă şi exclusivă a voinţei părţilor: acordul de mediere produce efecte doar pentru părţile semnatare, opozabilitatea faţă de terţi dobândindu-se prin trecerea la redactarea actului în forma solemnă, întocmit de notar, magistrat sau funcţionar public.

Mugur Bogdan Mitroi

Preşedintele STARS